Declarații halucinante făcute de pacienții internați la Terapie Intensivă

Este ca și cum te-ar strânge cineva de gât și nu poți să scapi din această strânsoare. Aceasta e senzația pe care o au pacienții COVID care ajung la terapie intensivă, descrisă chiar de un medic ATI. „Este momentul în care acești oameni solicită să le faci orice numai să-i ajuți să nu mai resimtă lipsa acută de aer”, a povestit la Digi24 dr. Radu Țincu. El mai spunea că acești pacienți rămân foarte traumatizați, mulți dintre ei devin extrem de anxioși și panicați. Imaginile – cu puternic impact emoțional – pe care Digi24 le-a surprins într-o secție de terapie intensivă la Iași confirmă această realitate dură de la hotarul unde medicii luptă pentru a-și smulge pacienții din strânsoarea aceea rece și nemiloasă.

„Blocați patul!”

„Balonul!”

„Mai faceți o adrenalină, vă rog”.

Începe resuscitarea, presând ritmic pieptul pacientului cu ambele palme.

„Opriți-vă un pic!”

„Continuăm!”

Orice viață contează
Suntem în secția de terapie intensivă a spitalului de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași. În zona roșie ar fi trebuit să ne aștepte un cadru medical, dar nu este nimeni. Facem câțiva pași și înțelegem de ce. Starea de sănătate a unui pacient s-a agravat, iar medicii au început resuscitarea. Împreună cu asistentele și infirmierele se luptă să îi salveze viața.

„Era fix acolo cheagul ăla. Și mai are unul, sub limbă!”

O infirmieră aleargă, cu un tub în mână: „Uite!”

„Ce are aici?”

„Cheaguri peste cheaguri! Doamne iartă-mă!”

Momentul dramatic pe care l-am surprins în secția de terapie intensivă vorbește despre efortul uriaș al medicilor în această perioadă. Uneori, resuscitarea unui pacient durează și o oră. Este o procedură grea, care necesită efort fizic intens. În jurul bolnavilor care au nevoie de astfel de manevre sunt medici, asistente, infirmiere. Medicii și asistenții fac resuscitarea pe rând, pentru că obosesc.

„Este lupta continuă de a salva o viață. Orice viață contează. Trebuie să ne mobilizăm imediat după orice bătălie pierdută sau câștigată, pentru a începe o alta”, spune Viorica Pavel, asistentă la terapie intensivă.

Lupta pentru o gură de aer
Aceeași luptă se duce și în alte spitale. Iașiul este unul din focarele României. Spitalul „Nicolae Oblu” are 20 de paturi ATI pentru COVID. Toate sunt ocupate. Unii pacienți sunt intubați, alții sunt în stare mai bună. Sunt inclusiv pacienți tineri care se luptă pentru viață. Se luptă să respire, chiar dacă prin masca pe care o au pe față oxigenul vine cu putere.

Pacientul din imagini are puțin peste 30 de ani. Le spune medicilor că nu mai poate.

„Trage aer adânc, concentrează-te să respiri. Încă o dată, ușor. Încearcă să te calmezi, ușor, să tragi aer, dar să te calmezi. Așa, calmează-te. Mă auzi? Trage aer, calm, calm…” – sunt instrucțiunile pe care le primește de la omul în combinezon alb, venit lângă patul lui.

Pacientul încearcă să le spună medicilor că nu mai are putere să respire, dar efortul de a vorbi îi face și mai rău.

„Ascultă-mă, când bagă aparatul aer, nu vorbi. Acum nu e important să vorbești, important e să respiri. Nu mai vorbi, nu mai explica nimic!”

„Liniștește-te un pic”, îi spune și un al doilea cadru medical venit lângă patul pacientului.

„Nu trebuie să explici nimic, concentrează-te să respiri! Așa! Când bagă aparatul aer. Și după aceea vorbim tot ce vrei, dar acum stai cuminte. Așa!”

„Pacientul este perfect conștient, discuți cu el, dar agravarea respiratorie și faptul că e polipneic, dispneic și poate oricând să facă stop respirator – aceasta este o particularitate pe care n-am întâlnit-o. Atunci când încerci să-i dai apă pacientului, să-i dai să mănânce, saturația scade într-un mod atât de dramatic! Pentru mine e un lucru neobișnuit”, mărturisește dr. Sebastrian Popescu, medic specialist anestezie și terapie intesivă.

O spaimă contagioasă
Un alt lucru neobișnuit pentru cadrele medicale din terapie intensivă este și modul de intervenție la cazurile care se agravează. Înainte de pandemie, aici erau oameni conectați la aparate, sedați, acum sunt însă și pacienți conștienți, care se sperie atunci când un alt bolnav începe să se simtă rău. Medicii au învățat să intervină în liniște, pun paravane în jurul bolnavului în stare gravă ca să-i protejeze pe ceilalți de agitația care le dă fiori.

„Încercăm, pe cât posibil, să nu facem vizibile astfel de situații, dar aud, văd”, spune asistenta Viorica Pavel. „Cei mai mulți se sperie numai la ideea că au ajuns în terapie intensivă. Deja e un moment de panică”, povestește ea.

Jumătate din paturile de terapie intensivă rămân libere pentru că pacienții pierd lupta. Când un bolnav se stinge, cadrele medicale merg la ceilalți pacienți și le explică ce s-a întâmplat, încearcă să-i liniștească și să le dea curaj.

„Ce faceți? Bine?”, întreabă asistenta un pacient, punându-i mâna pe obraz. Chiar și cu mânușa care împiedică un contact direct, gestul face bine.

„Eu zic că bine”, îi răspunde pacientul.

„Perfect! O să fie bine”, îl încurajează asistenta.

Pacienții vor să se dea jos din pat și să-i ajute pe cei în suferință
Au fost cazuri în care pacienții care erau într-o stare mai bună au vrut să-i ajute pe cei care sufereau.

„De obicei, după un astfel de episod mergem la ei, vorbim cu ei, le explicăm, ne întreabă, încercăm să-i încurajăm, încercăm să le explicăm că până la urmă, dacă noi nu am putut să-i ajutăm, nici ei nu puteau să o facă. Am avut pacienți care au avut tendința să coboare din pat să meargă să-i ajute pe ceilalți, dar nu-i ajută nici pe ei, nici pe cei care au probleme și atunci, asta le spui: să stea cât mai liniștiți”, explică Viorica Pavel, asistent ATI.

Dar medicii cum fac față?

„În momentul respectiv, nu mai stăm să fim copleșiți de emoție, în momentul respectiv trebuie să fim profesioniști și să acționăm rapid, în interesul pacientului, astfel încât șansele de resuscitare ale pacientului să fie maxime”, spune dr. Sorin Roșu, coordonatorul secției ATI de la Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva”.

„Am zis că e o răceală”
Munca medicilor este îngreunată și de faptul că mulți bolnavi stau acasă câte o săptămână, chiar dacă au simptome, în speranța că este o simplă răceală care va trece. Dar starea lor se agravează și ajung direct în terapie intensivă.

– Am avut o stare mai rea acasă, ne spune un pacient din ATI.

– Cât timp ați stat acasă?

– Am stat mai mult, o săptămână și ceva.

– Și acasă vi s-a agravat starea?

– Da, da.

– De ce ați rămas acasă atâta timp?

– Am zis că e o răceală, am luat pastile.

– Puteți să respirați fără mască?

– Da, sigur că da. Pot să respir fără mască, spune bărbatul și ca ne demonstreze, o dă jos.

În câteva clipe se aude vocea asistentei:

– Puneți masca la loc, o să scadă saturația! Puneți masca! spunea ea și vine să-l ajute pe pacient să o pună la loc.

„Noi suntem sub asediu și oamenii încă mai iau în glumă ce se întâmplă”
„Boala COVID-19 este diferită de o gripă. Dacă noi inițial credeam că e o pataologie cu afectare principală respiratorie, ulterior am aflat că lucrurile nu stau așa. Este o patologie care dă afectare multisistemică, care dă afectări neurologice, pune probleme ischemice, cardiace, hepatice, renale, practic tot organismul este afectat. Pacienții care ajung să fie intubați au afectare extrem de extinsă a parenchimului pulmonar, nu mai pot să respire. Deși mulți dintre ei se negativează – organismul lor reușește cumva să scape de virus – urmele lăsate de această luptă sunt extraordinare”, spune Valentin Hârtie, medic ATI la Spitalul „Nicolae Oblu”.

„Noi suntem în continuare sub asediu la propriu și oamenii iau încă în glumă tot ce se întâmplă. Este frustrant, pentru că știm că toate locurile din spital sunt ocupate și stai să te întrebi de ce nu vor să se protejeze pe ei”, mărturisește Viorica Pavel, asistent ATI.

„Trebuie luate în calcul toate scenariile, am văzut ce s-a întâmplat în Italia, în Spania, nu trebuie să avem impresia că România nu ar putea să intre într-un scenariu de o asemenea manieră, avem o asemenea temere”, recunoaște Sorin Roșu, coordonator secție ATI.

Parteneri