Doi italieni, singurii dintr-un cătun italian poartă mască mereu: “Dacă mă îmbolnăvesc, sunt singur, cine s-ar îngriji de mine?”

Sunt singurii locuitori dintr-un cătun italian, dar cei doi pensionari în vârstă nu își asumă niciun risc atunci când vine vorba de respectarea regulilor stricte împotriva Covid-19 instituite în țară.

Giovanni Carilli și Giampiero Nobili poartă măști de fiecare dată când se întâlnesc și păstrează distanța de un metru între ei, în ciuda faptului că nu au vecini și rareori părăsesc localitatea lor izolată Nortosce, potrivit CNN.

Situat în provincia Perugia, în Umbria, popular printre turiști, Nortosce se află deasupra unui defileu stâncos din Valea Nerina, la o altitudine de 900 de metri, accesul în localitate fiind destul de anevoios. Dar, în ciuda izolării lor, nici Carilli, în vârstă de 82 de ani, nici Nobili, în vârstă de 74 de ani, nu se simt protejați față de virusul care a ucis aproape 37.000 de oameni în Italia.

„Sunt speriat de virus”, spune Carilli. „Dacă mă îmbolnăvesc, sunt singur, cine s-ar îngriji de mine? Sunt bătrân, dar vreau să mai trăiesc, să am grijă de oile mele, de vița de vie, de stupi și livadă. Îmi place viața”, spune bărbatul de 82 de ani.

O chestiune de principiu
În prezent, italienii trebuie să respecte o distanță socială de un metru, în timp ce măștile sunt obligatorii în toate spațiile publice, atât în ​​aer liber, cât și în interior, cu excepția locuințelor private. În timp ce poliția a dat amenzi cuprinse între 400 și 1.000 euro celor care refuză să poarte măști în orașele aglomerate, pentru Carilli și Nobili acoperirea feței reprezintă o chestiune de bun simț.

Nobili consideră că ar fi lipsit de respect pentru oricare dintre ei să ignore măsurile stricte adoptate în timpul pandemiei, în ciuda circumstanțelor lor excepționale.

„A purta o mască și a respecta distanțarea socială nu este doar o chestiune de sănătate”, spune el. „Nu este ceva rău sau bun. Dacă există reguli, trebuie respectate de dragul tău și al celorlalți. Este o chestiune de principiu”, mai spune el.

Când cei doi se întâlnesc pentru o cafea în casa lui Carilli, se așează la o masă lungă de doi metri, câte unul la fiecare capăt. De asemenea, se asigură că mențin distanța socială în timpul plimbărilor lor regulate către o fântână romană de piatră, de unde își iau apă proaspătă de izvor.

Carilli s-a născut în sat, dar și-a petrecut o mare parte din viață făcând mezeluri la Roma, înainte de a se întoarce să locuiască în casa copilăriei sale după pensionare. Nobili, fratele cumnatului lui Carilli, a ales, de asemenea, să locuiască aici după ce s-a pensionat. Continuă, însă, să facă bijuterii artizanale, spunând că locurile frumoase în care trăiește îl inspiră.

Foștii rezidenți ai cătunului au plecat la Roma și alte orașe pentru a-și găsi de lucru, după cutremurele de la sfârșitul anilor ’90, iar Carilli și Nobili au orașul doar pentru ei în cea mai mare parte a timpului. În afara lor, singurele viețuitoare din localitate sunt câinele vânător de trufe al lui Carilli și cele cinci oi pe care le are în curte. Totuși, încă se întâlnesc ocazional cu membrii familiei.

Localitate izolată
Nortosce este conectat la „civilizație” printr-un singur drum pitoresc, cu viraje „ac de păr”, fără bară de protecție, care oferă o vedere uluitoare asupra munților Sibillini. „Drumul se termină chiar aici, așa că nu vine nimeni – doar cei care vor să ajungă la Nortosce”, spune Carilli, care mai adaugă că în timpul verilor este mai „aglomerat”, pentru că foști rezidenți se întorc la casele părintești.

Ascuns în dealuri, Nortosce este situat strategic între regiunile turistice Abruzzo și Marche și aproape de vechiul oraș roman Ascoli Piceno.

Satul datează din Evul Mediu și, potrivit legendei, primul său colonist a fost un fermier din orașul apropiat Rocchetta, care a venit să planteze un nuc într-o livadă. Numele Nortosce este derivat dintr-o combinație a cuvintelor „nucă” și „livadă” în dialectul local.

Carilli are amintiri plăcute de pe vremea în care localitatea avea mai multe suflete, când erau organizate festivaluri ale recoltei în piața din fața casei sale. Aleile înguste, șerpuite, ale cătunului și pasajele arcuite duc la o biserică veche, acoperită de vegetație luxuriantă. În timp ce vechiul castel al lui Nortosce s-a prăbușit în urmă cu ani buni, un grup de case roșii, roz, verzi, portocalii și crem, pastelate, cu ferestre vopsite în culori vii și pereți înclinați, medievali, au rămas. Străzile sunt pietruite și sunt într-o stare remarcabil de bună.

Un stil de viață simplu
Deoarece nu există baruri, hoteluri, restaurante și nici măcar un magazin, cei doi trebuie să se descurce cu toate și pentru asta merg în orașele din apropiere atunci când este necesar. „Ducem o viață foarte simplă: tot ce avem de oferit este aer proaspăt, liniște și apă sănătoasă de munte”, spune Carilli.

„Dar asta ne face bine. Ori de câte ori trebuie să merg într-un oraș mare, mă simt rău, urăsc zgomotul”, mai spune el.

Peisajul este fascinant, însă iernile sunt destul de aspre.

În prezet, în localitate sunt câteva locuințe renovate de vânzare. Una a fost vândută recent cu 20.000 de euro. Totuși, cei dornici să se mute aici ar trebui să se pregătească pentru o schimbare majoră a stilului de viață. „Stilul de viață este plăcut, dar trebuie să te adaptezi. Nu există niciun magazin, farmacie sau medic. De fiecare dată când vrei să cumperi o pâine sau vrei o rețetă pentru pastile, trebuie să mergi în orașul Borgo Cerreto din apropiere”, spune Carilli.

Localitatea este unori „vizitată” de mistreți și lupi care ucid oi. Cu ani în urmă, locuitorii mai în vârstă spuneau povești despre vrăjitoare care se ascundeau în peșterile din apropiere și care furau cai la miezul nopții pentru galopuri, iar oamenii îi găseau dimineața uzi de sudoare.

Deși recunoaște că Nortosce nu este pentru toată lumea, Carilli nu și-ar schimba viața pentru nimic în lume și spune iubește să locuiască într-un loc atât de special, unde este aproape de natură. Mica lui viță de vie produce câteva sticle de vin, pe care îl servește cu plăcere cu mâncarea făcută din produse naturale, din curtea lui.

„Iarna ninge și este foarte frig. Dar suntem obișnuiți cu asta și ziua trece ușor. Dimineața sunt cu animalele. După-amiază, mă ascund în casă, aprind un foc uriaș și rămân la căldură până a doua zi”, povestește Carilli.

 

Parteneri