Un geniu matematician a refuzat un premiu în valoare de un milion de dolari după ce a rezolvat o problemă veche de peste o sută de ani

Matematicianul de geniu care a refuzat un milion de dolari a sărit puțin de 50 de ani, deși adevărată lovitură a vieții a dat-o în jurul vârstei de 44. Nu 33, vârstă considerată de mulți drept biblică, nici în adolescența plină de întâmplări sau în tinerețea care vine la pachet cu un curaj cât pentru a înfrunta întreaga lume.

Grigori Perelman are rădăcini evreiești și s-a născut și a trăit până acum în Sankt Petersburg, orașul pe care îl consideră perfect. Nu e nici cel mai mare, nici cel mai mic, pe cât posibil de frumos, deși suburbiile se scaldă în urât, cu oameni calzi, buni, înțelegători și cu oameni reci, răi și bârfitori.

Fără prea multă agoniseală, Grigori și-a purtat zilele cu demnitate, deși nopțile erau cele care îl supărau cel mai tare. În inima întunericului, zeci de gânduri îi alungau somnul, sute de cifre, mii de soluții și rezolvări care se loveau puternic de un zid al ratărilor.

Și abia atunci, Grigori Perelman revenea la realitate. Se abandona nimicului, tăcerilor și își îmbrățișa fiecare înfrângere ca pe un destin hărăzit lui. Se făcea una cu praful așezat pe puținele lucruri pe care le avea în casă, privea hipnotizat dansul moliilor și aștepta un semn divin.

Un semn care a venit fără urmă de îndoială. Căci, probabil, nici nu se putea rezolva diferit Conjectura lui Poincare, o problemă de matematică veche de când lumea, o problemă care a fascinat și tulburat minți luminate din întreaga lume.

Doar că Grigori, rusul pe care vecinii îl considerau ușor plecat cu pluta, bărbatul îmbrăcat mereu neatent, obosit până peste poate, cu un miros aparte de vechi și ochii etern injectați de nesomn, Grigori a gândit totul printr-o altă prismă.

Perelman a reușit să rezolve Conjectura în timp ce încerca să înțeleagă cum a putut Isus Hristos să meargă pe apă. “Vă aduceți aminte de legenda biblică despre Iisus care mergea pe apă. Trebuia să calculez viteza cu care mergea pentru a nu cădea în apă. Cum legenda încă există, înseamnă că nu m-am înșelat. Toate aceste probleme imposibile se rezolvă numai cu ajutorul lui Isus”, a spus matematicianul.

A rezolvat o problemă veche de peste o sută de ani

Oamenii au privit, au ascultat, au cântărit și puțini au înțeles cum acest bărbat, de care lumea mai degrabă se ferea, a putut să rezolve o asemenea problemă.

“Am fost o data în apartamentul lui și am rămas pur și simplu stupefiată. Are numai o masă, un taburet și un pat cu o saltea murdară lăsată acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niște alcoolici care i-au vândut locuința. (…) Încercam să scăpăm de gândacii din bloc, dar se ascund în apartamentul lui”, a spus Vera Petrovna, vecina de bloc cu Perelman.

Acesta era Grigori, fost cercetător la Institutul de Matematică Steklov din St Petersburg. Spunem fost pentru că la un moment dat, jobul i s-a părut insipid, prea enervant, prea solicitant. Și a renunțat. A rămas acasă, a rămas alături de gândurile sale. Nu și de matematica lui despre care se crede că a abandonat-o pentru totdeauna.

Culmea, teste riguroase făcute de matematicieni de renume au dovedit că postările lui Grigori sunt corecte și au arătat că acesta chiar rezolvase celebra Conjectură a lui Poincare. Veche de o sută de ani, problema poate ajuta la determinarea formei universului.

“Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!”
Și Institutul de matematică Clay din Cambridge, Massachusetts nu a ezitat și a pus banii pe masă așa cum a promis. Un milion de dolari urma să primească cel care reușea să rezolve această dilemă a omenirii.

Incredibil, dar adevărat, însă atunci când a fost anunțat că a câștigat un asemenea premiu pentru o problemă care i-a ținut în ceață pe matematicieni timp de un secol, Grigori s-a mulțumit să spună, prin ușa închisă: “Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!”

Imediat după a primit și Medalia Fields din partea Uniunii Internaționale de Matematică din Madrid, însă nu s-a prezentat să-și ridice premiul.“Nu sunt interest de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la gradina zoologica. (…)

Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de success, de aceea nu vreau sa fiu in centrul atentiei”, a declarat atunci Grigori Perelman care a acceptat să spună că și-a antrenat creierul de-a lungul timpului și că nu “există probleme care nu pot fi rezolvate, ci doar probleme greu de rezolvat”.

A continuat să trăiască izolat, în micul său apartament din Sankt Petersburg. A urmărit dansul moliilor, a visat dileme, probleme și rezolvări. Și a lăsat lumii moștenire un enunț cât se poate de real.

Enunțul Conjecturii lui Poincare: „dacă într-un spațiu închis și nemărginit tridimensional (cufundat într-un spațiu 4-dimensional) toate “cercurile” bidimensionale pot fi micșorate topografic până ce devin un punct, atunci acest spațiu tridimensional este echivalent din punct de vedere topologic (homeomorf) cu o “sferă” tridimensională”

Parteneri